joi, 24 decembrie 2009

POVESTEA UNUI COPIL


Acum in pragul sarbatorilor de iarna ,gandul meu este in Romania ,la parintii si bunicii mei .La aceasta vreme stiu ca deja acolo ninge.Totul este acoperit de zapada si inca ninge.

Ninge linistit ,cu fulgi mari si repezi.
Bunica impleteste la gura sobei o pereche de totosi pentru un stranepot .Cainii latra!Deja au venit colindatorii??
Bunica se scoala sa-i intampine cu colaci ,nuci si mere pe colindatorii cei mai mici si cu o cana de vin pe cei mari.Ii invita in casa,acestia incep sa cante “Buna seara la Mos Ajun”,un cantec traditional romanesc.In urma lor ,bunica ramane plangand de bucurie ca nu au uitat colindatorii de ea. Sau poate plange de tristete ca copiii ei…plecati la munca in strainatate ,nu se pot bucura si ei de sarbatorile si traditiile romanesti.”Oare ,acolo unde sunt ,nu le-o fi dor de mirosul cozonacului romanesc pe care tocmai l-am scos din cuptor?” se intreaba bunica.”Oare au ce pune pe masa acum de Craciun?Cum or petrece Craciunul? Cu bacalhau cu smantana sau cu sarmalute de porc invartite in frunza de varza murata?”
Bunica ofteaza si gusta din placinta cu dovleac care ,se gandeste ea,”ii placea atat de mult norei mele”.”Cum sa fac sa le trimit si lor niste sunca fiarta in zeama de varza si usturoi? Sau niste tuica de prune sa o fiarba? “se mai intreaba ea.”Poate vor veni la anul de Craciun ,sa se bucure si ei de zapada ,sa ma ajute sa tai porcul ,sa facem impreuna jumeri si carnati ,ca tare greu mi-a fost anul acesta singura cu toata treaba”,mai zice ea in gandul ei .Acum ea a ramas doar cu nepotii,care au dat navala la castronul de racituri.
Bunica se gandeste,uitandu-se la ei :“Maine dimineata vor avea o surpriza placuta cand vor vedea bradul pe care mi l-a adus de la padure mos Ion si pe care ,dupa ce ii culc ,ma voi apuca sa-il impodobesc cu luminite si globuri rosii ca focul “.”Si sa vezi cand vor vedea plovarasele trimise de mama lor,si masinile cu telecomanda de la taicasu!”Pacat ca nu sunt si ei aici sa se bucure de veselia copiilor cand vor desface darurile.
Bunica se-ndreapta catre pat ca se culce impovarata de tristete si singuratate.
 Ofteaza si adoarme cu gandul la copiii ei …care sunt plecati la munca in strainate .


3 comentarii:

  1. si eu am plans cand l-am citit.habar nu aveam ce are baiatul meu in capsorul lui!!pentru ca el l-a scris .mi-a spus ca eu si mama mea am fost inspiratia lui,pentru ca mereu plangem din cauza departarii.

    RăspundețiȘtergere
  2. mi s-a parut ca o aud vorbind pe bunica mea... care nu mai e.
    :(

    RăspundețiȘtergere